Astmul la copii

Infecţii frecvente ale tractului respirator, accese de tuse pe timpul nopţii, insuficienţă respiratorie în timpul mişcării şi jocului în aer liber – în cazul în care copilul dumneavoastră nu se simte bine, este firesc ca, în calitate de părinte, să doriţi să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a-l ajuta să se însănătoşească. Un diagnostic de „astm bronşic” ridică iniţial multe semne de întrebare. Probabil că sunteţi în căutarea celor mai bune metode de a vă ajuta copilul.

Astmul bronşic este cea mai comună boală cronică întâlnită la copii – aproximativ unul din zece copii suferă de această boală. Totuşi, prognosticul de recuperare este foarte ridicat în cazul copiilor. Cel târziu până la vârsta pubertăţii, mai mult de jumătate dintre copii nu mai prezintă simptome.

Diagnosticarea timpurie corelată cu tratamentul corespunzător şi instruirea părintelui şi copilului în ceea ce priveşte gestionarea simptomelor îi permit copilului să îşi controleze astmul şi să se bucure de o copilărie fără griji.

Cauzele astmului la copii

Distincţia între astmul alergic şi cel non-alergic se face pe baza factorilor declanşatori ai acestora; astmul la copii este foarte frecvent asociat cu alergiile.

În cazul astmului alergic, simptomele sunt provocate de substanţele la care copilul are o reacţie alergică, de exemplu, păr de animal sau polen.

Astmul non-alergic este cauzat de stimulii din mediu. Aceştia pot fi infecţii ale tractului respirator sau anumiţi factori iritanţi, precum poluanţii din mediul interior şi cel exterior şi mirosurile puternice.

Există, de asemenea, şi un factor genetic, adică predispoziţia ereditară de a avea părinţi cu alergii sau afecţiuni ale tractului respirator, acest factor având un rol în dezvoltarea astmului la copii.

Simptomele astmului la copii

Simptomele tipice ale astmului la copii includ tusea frecventă, intermitentă, un zgomot de şuierat sau hârâit în timpul respiraţiei, dificultăţi de respiraţie, congestie în piept sau constricţie toracică şi dureri în piept. Simptomele se pot manifesta la diferite intervale de timp şi pot avea diferite grade de gravitate.

Zgomote respiratorii la copiii cu astm

Un indiciu tipic al astmului la bebeluşi şi copii este zgomotul de şuierat (hârâit) în timpul respiraţiei. În afară de aceasta, copilul ar putea să pară perfect sănătos. Zgomotul de şuierat se intensifică în timpul depunerii de efort fizic sau practicării sportului, precum şi atunci când copilul râde intens sau plânge.

Tusea ca simptom al astmului la copii

Un al simptom comun este o tuse seacă, care se intensifică pe timpul nopţii. La fel ca în cazul zgomotelor respiratorii, tusea apare mai intens în timpul exerciţiilor fizice, râsului sau plânsului.

Insuficienţa respiratorie

O criză acută de astm poate duce la insuficienţă respiratorie. În cazul sugarilor şi bebeluşilor, insuficienţa respiratorie este indicată de tremuratul violent al nărilor copilului în timpul respiraţiei. De asemenea, se produce o contracţie puternică a muşchilor de sub arcul costal, dintre coaste sau de pe clavicule. În plus, nările şi buzele pot căpăta o culoare albăstrie.

De obicei, copiii mai mari acuză dificultăţi de respiraţie. Apoi aceştia se opresc din joacă, se aşează şi se ţin cu mâinile de părţile laterale ale corpului pentru a putea respira mai uşor.

Alte simptome

Astmul poate fi de asemenea însoţit de simptome atipice precum răceli frecvente, dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare, lipsa dorinţei de a bea şi o stare generală de oboseală.

Diagnosticarea astmului la copii

Diagnosticarea precisă se realizează după examinarea plămânilor. Nu toate metodele pentru determinarea funcţiei pulmonare sunt aplicabile în cazul copiilor. Sugarii pot fi examinaţi în clinici de specialitate. De la vârsta de patru ani, funcţia pulmonară la copii poate fi determinată prin intermediul spirometriei, care este un test care stabileşte capacitatea de inspirare şi expirare a copilului.

Dacă se suspectează conexiunea cu o alergie, se efectuează un test alergologic (analiză de sânge şi/sau un test cutanat ulterior).

Tratamentul astmului

Deoarece astmul la copii este o afecţiune cronică, principalul scop al terapiei este acela de a controla simptomele astfel încât copilul dumneavoastră să se poată dezvolta liber.

Tratamentul constă în adoptarea mai multor măsuri. Pe lângă administrarea medicaţiei, copilul dumneavoastră ar trebui de asemenea să evite factorii declanşatori (dacă aceştia sunt cunoscuţi).

Hiposensibilizarea, denumită şi imunoterapia cu alergeni, poate fi aplicată în vederea reducerii sensibilităţii la aceşti factori declanşatori. Aceasta implică expunerea copilului la cantităţi din ce în ce mai mari de alergeni în încercarea de a modifica reacţia sistemului imunitar. Hiposensibilizarea poate avea un caracter promiţător dacă a fost posibilă stabilirea stimulilor declanşatori şi dacă aceştia nu sunt prea numeroşi.

Ca măsură suplimentară, vă puteţi de asemenea încuraja copilul să facă exerciţii fizice şi să practice sporturi. În timpul practicării unui sport, bronhiile se extind, aportul de oxigen este îmbunătăţit, iar muşchii respiratori sunt întăriţi. Discutaţi cu medicul pediatru despre cel mai potrivit tip de exerciţii fizice pentru copilul dumneavoastră.

Uneori, o schimbare climatică sau şederea într-o regiune unde sunt mai puţini alergeni poate fi de ajutor.

Este puternic recomandat să participaţi la instructajul pentru părinţi, în mod ideal împreună cu copilul dumneavoastră. De asemenea, sunt disponibile şi sesiuni de instruire pentru copiii mici, în cadrul cărora aceştia pot învăţa prin joc ce se întâmplă în corpurile lor şi cum funcţionează medicaţia. Aceasta îi ajută să devină mai încrezători în sine şi să facă mai bine faţă simptomelor. Aceştia află că sunt mulţi copii care suferă de această afecţiune şi că nu se jenează şi îşi administreze medicaţia după cum este necesar în prezenţa prietenilor şi a colegilor de clasă.

Terapia medicamentoasă a astmului

Medicaţia utilizată pentru tratamentul astmului la copii poate fi împărţită în două grupe. Medicaţia pe termen lung care are un efect preventiv, denumită adesea medicaţie tip „controller”. Glucocorticoizii reprezintă o metodă eficientă de tratament pe termen lung. Aceştia inhibă caracterul inflamator al bronhiilor şi sunt administraţi de preferinţă sub formă inhalată astfel încât doza de medicament să pătrundă imediat în tractul respirator.

În cazul unei crize acute de astm, sunt disponibile medicamente de salvare. Acestea mai sunt numite şi medicamente tip „reliever”. Scopul este acela de a dilata cât mai rapid posibil bronhiile pentru a permite din nou trecerea aerului.

Prevenţia astmului la copii

Cea mai importantă măsură de prevenţie a simptomelor este aceea de evitare a factorilor care declanşează crizele de astm. Prevenţia este posibilă numai dacă alergenii şi/sau factorii iritanţi sunt cunoscuţi. În plus, tratamentul pe termen lung cu medicaţie preventivă are un efect antiinflamator şi prevenit.

Referinţe:

GFMK GmbH & Co. KG. Astmul la copii (Asthma bei Kindern). Informaţii extrase de pe http://www.kinder-asthma.com

Societatea germană de pneumologie şi medicină respiratorie. Ce este astma? (Was ist Asthma?) Informaţii extrase de pe http://www.lungenaerzte-im-netz.de/krankheiten/asthma-bronchiale/was-ist-asthma/

Societatea germană de pneumologie şi medicină respiratorie. Cât de comun este astmul la copii? (Wie häufig ist Asthma bei Kindern?) Informaţii extrase de pe http://www.lungenaerzte-im-netz.de/krankheiten/asthma-bei-kindern/wie-haeufig-ist-asthma-bei-kindern/

Helmholtz Zentrum München (2018). Cât de frecvent este astmul? (Wie häufig ist Asthma?) Informaţii extrase de pe http://www.lungeninformationsdienst.de/krankheiten/asthma/verbreitung/index.html

Helmholtz Zentrum München (2018). Cum se tratează astmul? (Wie wird Asthma behandelt?) Informaţii extrase de pe http://www.lungeninformationsdienst.de/krankheiten/asthma/therapien/index.html